Se știe deja că vizita la medicul dentist nu este tocmai o bucurie. Fobia de stomatolog își are originea, de cele mai multe ori, din povestirile altora iar frica crește an de an din ce în ce mai mult, ducând în final la probleme grave de sănătate (nu doar la nivelul dinților cât și stomacul este adesea afectat).
De ce ne este frică? Pentru că am auzit noi că doare sau pentru că părinții noștri nu ne-au dus la dentist înainte să ne doară, cei mai mulți dintre noi ajungând pe scaunul “torturii” când deja nu mai suportăm durerea. De aceea, în educarea celor mici trebuie să includem vizita periodică la medicul dentist și împrietenirea cu acesta. Copilul trebuie să înțeleagă că medicul nu îi face rău, ba din contră, că îl ajută să nu îl doară niciodată dințișorii.
În momentul în care prima vizită este la 3 ani (se poate și mai devreme, odată cu apariția primilor dințișori), când nu doare nimic, acel copil nu va vedea niciodată în medicul dentist un dușman. Controalele regulate, de două ori pe an, vor ajuta copilul să își păstreze dinții sănătoși, un timp îndelungat, dar și să scape de purtarea unui aparat dentar, prin monitorizarea apariției dinților definitivi.
Copilul care merge la medicul dentist de mic va fi un adult cu o sănătate orală foarte bună și, de asemenea, cu o durată de viață a dinților îndelungată.
Astfel, tratarea bolilor parodontale are efect și asupra sănătății generale, în unele cazuri prevenind chiar infarctul miocardic. Studiile arată ca pacienții cu o stare de sănătate orală insuficientă sunt mai predispuși la infarct miocardic, comparativ cu pacienții cu sănătate orală bună. Această relație apare independent de alți factori de risc cum ar fi vârstă, colesterolul total, hipertensiunea, fumatul și prezența diabetului. Acești factori de risc generali pot, totodată, contribui la apariția unui răspuns imun deficitar.
Problema cea mai mare o regăsim însă la adulți. Este mult mai ușor să convingi un copil să vină la stomatologie decât un adult care are deja prejudecăți de tipul “te doare când îți scoți o măsea” și ” nu prinde anestezia”.
De cele mai multe ori adulții ajung să treacă pragul clinicilor stomatologice în disperare de cauză, după ce au luat toate antiinflamatoarele existente pe piață, când deja nu mai suportă cu niciun chip durerea.
Nepăsarea, bazată pe fobia căpătată în copilărie, reprezintă principalul motiv pentru care stomatologia este scumpă.
În momentul în care la 6 luni mergem la un control de rutină și mai ales laigienizare (detartraj, periaj, air flow), costurile sunt foarte mici. Zicala populară conform căreia “mai bine prevenim decât să tratăm”, se aplică perfect în cazul de față. Mult mai ieftină este o obturație fizionomică (plomba) decât o extracție, urmată de un implant, costurile ajungând până la câteva sute de euro, în cel de-al doilea caz.
Categoria adulților care vin la cabinetul stomatologic în ultimul moment, se împarte și ea în 2 subcategorii: categoria celor care își rezolvă urgența și continuă cu rezolvarea celorlalte probleme, revenind după aceea la controale periodice și cea de-a doua categorie, a celor care, după ce scapă de durere, nu mai răspund nici măcar la telefon pentru a confirma medicului că se simt bine.
Prin urmare, țineți minte: stomatologia NU este scumpă, nepăsarea DA.
