Aditie os

Aditia osoasa este procedura chirurgicala menita sa refaca pierderea de masa osoasa cauzata de extractiile dentare, boala parodontala, traumatisme, proteze mobile neadaptate corespunzator.

Satisfactie

Calitate

Risc

Garantie

In momentul in care se extrage un dinte, suprafata edentata incepe sa se resoarba, sa scada atat in inaltime, cat si in grosime. Procesul de resorbtie osoasa este unul progresiv, continuu, in primii trei ani pierzandu-se 30-40% din volumul osului.

Pentru ca acest proces sa nu aiba loc este necesar ca dupa fiecare extractie fie sa se adauge os in alveola, fie sa se insereze un implant postextractional.

Cand este necesara aditia osoasa?

– dupa orice extractie dentara;

– in interventiile chirurgicale, in cadrul carora au fost extrase pungi parodontale, chisturi (vezi  rezectia apicala);

– pentru corectarea defectelor osoase (vezi regularizarea crestei alveolare);

– in interventiile de sinus lifting (vezi descriere procedeu in “sinus lifting”);

– in bolile parodontale, pentru a imobiliza dintii;

– cand nu exista suficient os pentru implant;

La ce se refera biocompatibilitatea?

Pentru aditia osoasa se folosesc o gama larga de materiale de aditie, denumite generic “biomateriale” (“materiale fara viata, utilizate in domenii medicale, cu scopul de a produce o interactiune cu sistemul biologic” -Wagner, 1991)

Aceste biomateriale trebuie sa intruneasca o conditie esentiala, anume, sa fie biocompatibile din punct de vedere biologic, mecanic si functional si sa produca doar reactii pozitive, fara sa determine reactii de aparare din partea organismului viu care primeste inserat in intimitatea lui un material strain.

Ce materiale se utilizeaza in aditia osoasa?

Cele mai frecvente tipuri de biomateriale utilizate in tehnicile de aditie osoasa sunt materialele de aditie si membranele de regenerare.

Materialele de aditie se impart in urmatoarele categorii:
– alogene = os uman obtinut din bancile de os;
– heterologe/xenogene = os recoltat de la alte specii (vita, porc);
– autogene/autologe = tesut osos recoltat de la persoana in cauza (menton, creasta edentata, tuberozitate maxilara);
– aloplastice = materiale sintetice (sulfat de calciu, fosfat tricalcic etc);
Cele mai utilizare in aditia osoasa de la noi din tara sunt cele heterologe (in special osul bovin) si cele aloplastice.

Membranele de regenerare sunt confectionate din diverse materiale resorbabile sau neresorbabile ce inchid/separa aditia osoasa de restul cavitatii.
Membranele resorbabile sunt realizate din colagen de origine animala si sunt resorbite de organism in cateva luni.

Membranele neresorbabile sunt realizate din titan sau teflon si sunt indepartate de medic dupa vindecarea plagii prin intermediul unei alte interventii chirurgicale.

Ce implica aceasta procedura?

In functie de interventia chirurgicala in cadrul careia se face aditia osoasa, etapele difera:
– aditie osoasa postextractionala: medicul chirurg face anestezia locala, extrage dintele, chiureteaza (curata) alveola de tesuturile moi si pungile de infectie, spala cu ser fiziologic, aditioneaza os in alveola, inchide cu membrana resorbabila (daca este cazul) si sutureaza;

– aditie osoasa in cazurile de boala parodontala: medicul incepe cu igienizarea si asanarea cavitatii orale (detartraj, periaj profesional, air flow), urmate de un chiuretaj subgingival profund. Dupa chiuretaj, se spala cu ser fiziologic, se separa gingia de jur imprejurul dintilor, se aditioneaza os si se sutureaza;

Vezi indicatii post operatorii

Preturi implantologie